Feminitate Pasiunile mele

Am învăţat că…

De pe 30/11/2016

Pentru mine anul 2016 s-a încheiat deja. Pot simţi energia nouă, stabilă, aerată, ce invită la crearea unui trai conştient. De altfel, simt să exprim recunoştinţa mea infinită pentru toate provocările, experienţele şi situaţiile limită care m-au şlefuit şi m-au adus în punctul prezent. A fost un an tare condimentat, turbulent, cu schimbări radicale de direcţie. Răsfoiesc jurnalul personal de peste an şi am impresia că sunt protagonista unui mare film de Oscar, plin de suspans şi acţiune.

Citind prima filă a jurnalului, cu însemnări chiar din prima zi a anului, regăsesc relatările unui vis conştient în care toată viaţa mea arsese. Da, îmi amintesc cu atâta limpezime cum priveam, cu detaşare şi acceptare, faptul că toate bunurile materiale, relaţiile mele, întreaga viaţă, deveniseră amintiri fumegânde ale unui incendiu devastator. Continui să răsfoiesc şi regăsesc o altă însemnare: “WIND OF CHANGE” (Vântul Schimbării). Mă încăpăţânez şi continui să frunzăresc. Iată ce găsesc: “…aspiraţia spirituală întreţine focul care arde toate obstacolele ridicate de minte”. Interesant modul Universului de a mă pregăti pentru ceea ce a urmat, nu?

TRANSFORMARE. PROFUNZIME. MOARTE. RENAŞTERE. AUTENTICITATE. Acestea sunt cuvintele care au guvernat acest an, în care am învăţat nenumărate lecţii.

Am învăţat că viaţa divină este împlinită prin experienţă directă umană şi că fiecare aspect al vieţii ne îmbogăţeşte existenţa. Fie ca noi îl catalogăm bun, sau rău, acesta doar este, aşa cum este şi aduce cu sine o pată de culoare înţeleaptă.

Am învăţat că totul se va petrece negreşit atunci când va sosi timpul. Nu trebuie să forţezi nimic, ci să primeşti ceea ce vine spre tine, cu zâmbetul pe buze şi inima deschisă.

Am învăţat că experienţa se construieşte prin muncă, dedicare şi perseverenţă, motiv pentru care nu sunt adepta “supei spirituale la plic”, “iluminării în 3 paşi” sau a altor “reţete compensate” din aceeaşi categorie. Nu pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă aşa degeaba, fără să pună osu’ la treabă. Astfel de reţete sunt pentru leneşii naivi, care hrănesc conştient sau nu, aceeaşi himeră canceroasă.

Am învăţat că, oricât de dureros ar fi pe alocuri, fiecare îşi are drumul său de parcurs. Chiar dacă tu poţi vedea sau simţi că direcţia nu este una tocmai constructivă, trebuie să accepţi şi să mergi mai departe.

Am învăţat că drama se produce atunci când nu sunt atentă să fiu atentă. De aici s-a născut iubirea profundă pentru practicarea stării de prezenţă. Acum ştiu că atenţia ne poziţionează în liftul care se înalţă către calitatea transcedentală şi încrederea jovială.

Am învăţat că respiraţia este cea mai bună şi de nădejde prietenă a mea. Este alături de mine negreşit încă de când am ales această întrupare, până în momentul în care voi alege să păşesc într-o altă dimensiune. Deşi ani la rândul am neglijat-o, acum îi apreciez cu fiecare celulă puterea colosală şi transformaţională.

Am învăţat că, din păcate, există mase mari de oameni care trăiesc în secole foarte diferite din punct de vedere al percepţiei. Ceea ce este foarte în regulă, trebuie doar acceptat.

Am învăţat să preţuiesc puterea gândurilor şi a cuvintelor rostite. Suntem generatori de câmp cuantic, astfel că modelăm realitatea prin puterea minţii în moduri nevăzute.

Am învăţat că nu tot ce zboară se mănâncă, în sensul în care această eră a informaţiei îşi are umbrele sale. Sute de indicaţii abundă pe internet, care mai de care mai gratuite şi lacunare. Diete minune care promit silueta perfectă în 5 zile, dar care aduc sănătatea într-o stare precară. Raw-veganism şi alte concepte, la care şi eu am aderat cândva, dar care mi se par acum total lipsite de sens şi, în mod clar, nu sunt potrivite pentru toată lumea, după cum tot behăie adepţii lor. Cum să cucereşti un bărbat în 3 paşi, vindecare instant, iluminare la fel de instant, feminitate la superlativ într-o şedinţă, iar lista poate continua… toate acestea fac parte tot din categoria “trăiască naivii, că noi ne îmbogăţim de pe urma lor.”

Am învăţat că nu există maestru mai înţelept decât cel interior. Fiecare posedă înţelepciune şi cunoaştere. Din pricina lipsei de încredere în sine şi a unei viziuni mai ample, sfârşim în a proiecta propria putere în alţii, care la rândul lor trag avantaj din această slăbiciune. Iată punctul din care s-a născut pseudo-spiritualitatea…

Am învăţat că “toată lumea doreşte să meargă în Rai, dar nimeni nu este dispus să moară”. Evident că mă refer la micile morţi, care preced naşterea autentică într-un nou sine. Este mai simplu şi mai comod să rămâi în zona de confort, decât să te avânţi un tărâm plin de provocări, în necunoscut, ce ar scrie cu slove de aur “povestea renunţării”. Renunţarea la dogme, limitări, credinţe osificate, dependenţe… iar lista poate continua.

Am învăţat că evoluţia se petrece ÎMPREUNĂ, nu de unul singur. Poţi fi un haiduc cu milioane de ore meditative sau transcendentale, dar dacă te surprinzi pe tărâmul relaţiilor conştiente cum aluneci în aceleaşi tipare care te-au ros pe interior ani la rândul, află că nu eşti decât o umbră dintr-o piesă care se joacă în altă parte.

Am învăţat că există întotdeauna straturi mai profunde de dezgropat, la care poţi ajunge prin exploziile de lumină care îndepărtează toate fricile şi chinurile agonizante.

Am învăţat că sunt cu mult mai mult decât un trup pricăjit, întemniţat în meandrele celor cinci simţuri. Sunt un căutător al adevărului lăuntric, care a abdicat de la filosofia monoist-materialistă, astfel că viaţa mi s-a transformat într-un freamăt de activităţi cu scop şi sunete colorate.

Am învăţat să cultiv şi să trăiesc din nucleul fiinţei mele năuceala extatică, care reprezintă dreptul meu din naştere. Am ales un trup de femeie, motiv pentru care sunt extrem de recunoscătoare. Curg împreună cu viaţa, în paşi plini de senzualitate. Pentru că feminitatea prin ochii mei este despre autenticitate, senzualitate, sexualitate acceptată şi sublimată către proiecte creatoare.

Am învăţat că gimnastica intelectuală este de nepreţuit, motiv pentru care mi-am ales cu mare băgare de seamă sufletele care au devenit acum, parte integrantă din mine.

Am învăţat că valorez cu mult mai mult decât circumstanţele exterioare sau modul în care mă definesc alţii.

Am învăţat să am încredere în procesul vieţii şi în mâinile invizibile care m-au susţinut întotdeauna. Sunt acolo negreşit. Mă ghidează pe drumul de întoarcere ACASĂ.

Am învăţat că ÎMPREUNĂ putem contribui la crearea unei lumi mai iubitoare şi mai spirituale. În plus, am înţeles că am ales această întrupare pentru a îmbogăţi lumea cu harul meu. O încredere exuberantă a umplut inima mea, care acum jubilează: “Nimic nu mă mai poate opri!” Şi aşa este!

Aleg ca în noul an să mă las purtată de val în necunoscutul inimii mele, pentru a respira şi trăi iubirea divină în toate octavele sale. Plonjez cu încredere, într-un abandon total.

TAG
Articole asemănătoare