Pasiunile mele Psihologie

Iartă-te! Nu a fost vina ta!

De pe 13/02/2018
Timp de citire 4 minute

Timp de citit: 4 minute

„Pe cât de important este să te ierți pentru răul pe care l-ai făcut celor din jur, pe atât de important este să te ierți și pentru răul pe care ți l-ai pricinuit ție­­. Câteodată acest prejudiciu este evident – vătămarea trupului prin băut excesiv, droguri, fumat sau mâncat compulsiv; ingurgitat alimente nesănătoase; bulimie; automultilare; sex neprotejat sau compromițător. Iartă-te pentru toate acestea precum și pentru alte lucruri încă nedescoperite de mintea conștientă. Nu ți-ai iubit și acceptat trupul din cauza greutății sufocante a rușinii toxice pe care ai cărat-o. Ți-ai urât trupul pentru că a fost sursa durerii și a rușinii. Ți-ai înfometat trupul pentru că ai fost linhnită după iubire, grijă și protecție, precum și după o îngrijire emoțională potrivită atunci când erai copil. Ai atacat trupul și l-ai supus la suferință pentru ca alții au procedat în acest mod, iar tu ai crezut că doar asta meriți. Ai fost nepăsător cu trupul tău pentru că nimeni vreodată nu l-a prețuit în perioada de creștere. Iartă-te!

Iartă-te pentru acțiunile întreprinse care au adus răni adânci sufletului tău, imaginii de sine și integrității. Spre exemplu, iartă-te pentru cheltuitul compulsiv sau pentru că ai furat; pentru că ai pierdut la jocurile de noroc sau în alt context casa familiei tale; iartă-te pentru că ți-ai vândut trupul; pentru că ai făcut sex cu persoane căsătorite sau pentru că te-ai angajat în relații sexuale riscante, care ți-au cauzat repulsie și dezgust.

De cele mai multe ori răul pe care ți l-ai pricinuit este mult mai subtil decât cel răsfrâns asupra trupului sau a imaginii de sine. Aceste daune subtile pot include lipsa deschiderii în fața oamenilor care te-au iubit precum și izgonirea lor, neîncrederea în sine, autocritică vehementă sau crearea unor așteptări exagerate în privința propriei ființe. Trebuie să te ierți și pentru aceste acțiuni! În acea vreme nu ai știut cum să acționezi mai bine! Ai făcut tot ce ai putut! Ai făcut ceea ce ai fost învățat să faci! Ai făcut tot posibilul să împingi oamenii de lângă tine pentru că nu ai putut avea încredere; îți era teamă să o faci pentru că ai crezut că NU MERIȚI SĂ FII IUBITĂ! Nu ai crezut în tine pentru că nimeni nu îți dădea vreun dram de încredere de când încă erai copil. Ai fost prea dură cu tine pentru că părinții, sau alți adulți care te-au îngrijit, au avut așteptări prea mari și prea nepotrivite pentru țâncul ce erai la vremea respectivă. Iartă-te!

Există chiar și mai multe moduri, mai subtile, prin care ți-ai adus prejudicii adânci și pentru care este timpul să te ierți. Iartă-te pentru că atât de des ai fost înțeles greșit de către ceilalți, sau chiar de către tine însuți. Ai fost înțeles greșit pentru că au existat atât de multe straturi de rușine încât ai recurs la a te ascunde de ceilalți; te-au ținut departe de a fi tu însăți, din a spune ceea ce voiai să spui de fapt, din a acționa cum voiai de fapt; staturi de rușine care te-au făcut să pari într-un fel, când tu te simțeai altfel; straturi de rușine care te-au făcut să spui ceva, când tu gândeai altceva. Iartă-te pentru că ai fost neînțeles! Era ultimul lucru pe care ți-l doreai! Tu nu voiai decât ca oamenii să te cunoască cu adevărat și să te accepte pentru cine erai în realitate! Îți doreai ca sentimentele și percepțiile tale să fie validate. Îți doreai să fii auzită și văzută! Iartă-te pentru că nu ai știut cum să arăți oamenilor cine ești cu adevărat și pentru că nu ai știut cum să te exprimi în moduri în care ceilalți te pot înțelege – adevăratul TU. Iartă-te!” – fragment extras din cartea „Nu a fost vina ta” – Beverly Engel. Tradus și adaptat în limba română.

Cât de intruzivă și dăunătoare poate fi rușinea? Cât de departe ne poate ține din a ne trăi plenar și autentic? Câte critici odioase și relații defectuoase, menite să confirme starea de inferioritate interioară, pot atrage? Câtă energie consumă și cât de mult macină sufletul aceste straturi de rușine?

Admit că este un proces lung, anevoios și iritant, însă credința mea este că vindecarea ne poate aduce la cârma ființei și în punctul în care putem trăi conform adevărului lăuntric. Vindecarea este cea care poate scoate la suprafață frumusețea îngropată sub straturile otrăvitoare ale rușinii. Vindecarea este cea care ne va face mai umani, mai atenți la nevoile noastre, precum și ale celorlalți, mai activi și mai deschiși către compasiune.

Vindecarea rușinii nu numai că te eliberează de povara trecutului, însă umbrele însoțitoare, precum frica și anxietatea sunt și ele tămăduite. Până când o viață cu ochii în pământ? Până când o viață condusă din spatele scenei de cele mai toxice emoții reprimate? Până când să perpetuezi aceleași abuzuri cu care poate ai fost obișnuit încă din copilărie? Până când să dăm mai departe aceeași moștenire genetică plină de necunoaștere, rușine, vină și alte încărcături psihologice?

Toate cele de mai sus le-am simțit și încă le simt pe pielea mea. Taie în carne vie și au un ecou prelungit! Am crescut și eu, la fel ca cei mai mulți dintre voi, cu un sentiment de vină apăsătoare. Sugrumată de o rușine oribilă! Însă cu toții avem capacitatea necesară pentru vindecare, dacă alegem această direcție. Cu toții merităm să fim fericiți, împliniți și iubiți. Doar că iubirea, împlinirea și fericirea, încep de la tine – din relația cu tine!

Nu uita că disecarea sentimentelor de rușine și vină sunt cele mai importante aspecte psihologice și emoționale! Aceste buruieni ale trecutului necesită toată atenția ta! Nu mai au ce căuta în cutele ființei! Pentru că nu a fost vina ta! Oricare ar fi fost trecutul tău, iartă-te! 

 

TAG
Articole asemănătoare